Incerc...

Sa imi dau seama unde gresesc, sa repar ceea ce am facut rau, sa recunosc ca sunt om si am slabiciuni, ca influientele oamenilor sunt uneori mai puternice asupra mea decat imi imaginez, ca uneori ce gandesc nu e asa cum se intampla, ca nu suntem perfecti si gresim ca avem incredere in unele persoane, ca uneori vorbim ceea ce nu am vrea nici noi sa auzim, ca memoria ne joaca feste de multe ori si rezultatele care ni se arata sunt total eronate, ca viata ne arata sansa sa cerem iertare si ca trebuie sa profitam de ea la momentul potrivit ca sa nu regretam, ca ce spunem de multe ori nu e ceea ce simtim, ca a fi sincer e unul din principiile cu care ar trebui sa traim dar uneori ne mintim singuri ca suntem ceea ce vrem sa credem noi ca suntem, ca fiecare drum are mai multe cai si de noi depinde ce alegem..nu de altii, ca problemele trebuie rezolvate nu amanate din cauza slabiciunilor si a fricii, ca pentru tot ceea ce iubim merita sa luptam, ca nu exista legi doar limite pe care noi insine ni le impunem pentru ca nu suntem invatati sa aspiram la mult mai mult....
Lupta, invata, incearca, crede, respecta, iarta, accepta si iubeste neconditionat....deschide ochii si incerca sa te privesti in oglinda spunand »sunt mandru de ceea ce sunt » !

.....believe...

Imi e dor de noi..desi poate nu am fost niciodata"noi"...atunci imi e dor de "tu si eu" dar cum eram "amandoi"....

Va doresc sa aveti....

Credinta pentru a putea atrage lucrurile bune in viata voastra
Vointa pentru a putea lupta atunci cand o sa vi se para cel mai greu
Putere pentru a sta in picioare cand altii vor sa va doboare
Intelegere pentru ca inima voastra sa-si gaseasca libertatea printre oameni
Iubire pentru a putea ierta si gasi linistea sufleteasca....

Pentru tine...

As vrea sa te vad si in acelasi timp nu.... sa simt pasiunea care in unele momente ne facea sa ne strangem atat de tare in brate incat uitam sa respir...iti simt lipsa si nu imi e frica sa o spun, nu stiu daca ai simtit vreodata ceva mai mult pentru mine decat banalitate dar eu tin la fiecare om care face parte din viata mea si tu ai fost acolo, unde nimeni nu are voie sa-si dea cu parerea si nu exista judecata.
Mi-as dori sa te mai vad macar odata, sa te privesc cum zambesti, cum glumesti si sa iti spun ca imi esti drag... ca iti doresc sa ai ce e mai deosebit in viata si ca sper.... daca ne vom revedea intr-o zi sa fim amandoi cu zambetul pe buze si sa ne amintim ca odata a fost ceva frumos... !
Suntem tineri si poate inca nu vedem mereu importanta situatiilor si a vorbelor pe care le spunem, suntem exagerati si gresim in anumite momente care de fapt puteau fi diferite...dar asta nu trebuie sa ne determine sa nu apreciem ceea ce a fost frumos pana atunci...suntem diferiti, fiecare are punctul lui de vedere si asta nu o sa ma faca sa te vad altfel ci doar sa invat mai mult din ceea ce se intampla !
As scrie mai multe dar incerc sa nu imi vad rostul vorbelor pe care le spun pentru ca in curand vom fi prea departe unul de altul si nu are sens nimic din ce as vrea.....dar pot sa spun ca iti doresc o viata frumoasa cu cat mai multe aventuri..si nu ma refer numai la femei :) ...sa lupti pentru ce iti doresti, pentru visele tale, sa uiti de orgoliu si sa ai intelepciunea care te va face sa ajugi departe.....te sarut !


Pentru tine....

A venit timpul sa intri in poveste pentru ca a trecut ceva timp de cand faci parte din viata mea...Nu stiu ce simt pentru tine, esti un barbat care cred ca poate sa ofere unei fete de 23 de ani orice si-ar dori..dar mie...mie nu stiu daca ai sti ce as avea nevoie...te vreau, imi esti drag dar nu pot sa simt nimic mai mult pentru ca mi-ai pus bariera aceea intre sex si dragoste iar nu imi arati ca ai vrea mai mult de la mine...poate nici eu de la tine....
Imi pare rau ca nu esti nici tu acela care sa imi descopere sufletul, acela care ar putea fi martor la iubirea pe care sunt in stare sa o ofer..nu ne sincronizam cu totii sa fim pregatiti sa primim iubirea, si ce e mai frumos de la viata dar poate nu toti oamenii considera ca asta e cel mai frumos sentiment oferit !
M-ai facut sa ma simt cum multi altii nu au reusit si iti multumesc pentru asta de aceea am vrut sa iti scriu cateva randuri, pentru ca nu imi esti indiferent...si daca aici se termina si nu ma vei face sa povestesc despre ceea ce simt pentru tine, sa stii ca mereu vei fi in amintirile mele si nu ai fost doar unul in plus...si asta nu pentru ca te-ai purtat extraordinar cu mine ci doar pentru ca ai stiut cum sa ma faci sa imi pese...
Esti ciudat, in capul meu explicatia este ca ai iubit si acum nu ai mai vrea sa suferi...cum am mai spus altora, nu te inchide in tine dupa o suferinta pentru ca ocaziile pe care le ai in viata sa te iubesca cineva sunt limitate si poate treci cu ochii inchisi pe langa persoana care ti-ar oferi exact ceea ce ai nevoie... !
Stiu ca nu ma cunosti, si ma vezi doar cu fatza pe care o exprim cand sunt cu tine si poate intr-o zi ai sa ajungi sa citesti aceste randuri... poate si cele anterioare si iti vei da seama ca sub ceea ce vezi se ascund sentimente, cuvinte, situatii...pe care nu ai fi crezut ca le-ai putea auzi de la mine... ! Incearca sa cunosti mai mult persoana de langa tine...ca sa poti aprecia toate gesturile si toate cuvintele pe care le auzi !
Nu imi e usor sa fiu langa tine, nu imi e nici greu momentan....
Nu te vad acel om caruia i-ar pasa, de aceea incerc sa ma indepartez de anumite ganduri care ma trag in viitor alaturi de tine, pentru ca la un moment dat cu totii le avem..unii mai devreme, altii mai tarziu...
Nu stiu ce se va intampla, nici macar nu stiu daca as vrea sa se intample ceva...poate in viata trebuie sa avem unele aventuri pana gasim barbatul cu care sa impartim acel ceva...poate esti doar atat...o aventura prelungita...o amintire...poate chiar un vis daca as fi fost normala....si poate doar atat ai sa ramai...te sarut !

Iti simt respiratia.....si asta pentru ca in acest moment esti chiar in patul meu, esti prins in lumea viselor iar eu...eu ma uit la tine si ma gandesc de ce lasam oamenii sa treaca cu asemenea usurinta prin viata noastra? de ce permitem sa ne fie dor sau de ce ajungem sa acceptam doar pentru a mai trece timpul persoane de care stim ca poate nu vor avea nici un sens mai tarziu !?
Asta e riscul nu ? Desi sunt de parere ca simti cand poti ramane cu un om o viata, cateodata poate ne dam seama mai tarziu...nu ma refer la tine dar pana la urma si tu poti fi acela care va spune odata cu mine DA !
Nu stim ce ne asteapta...si puteam doar sa lasam gandurile noastre sa zboare cat mai departe de noi in speranta ca intr-o zi se vor sfarsi cautarile si vom avea o singura persoana caruia ii vom spune « te iubesc « o viata intreaga !
Nu pot sa fac nimic decat sa las viata sa-si urmeze cursul...pentru ca nu stiu ce ar trebui sa fac, am sa te iau ...cum ma iei tu, am sa-ti spun ...ce imi spui tu, si am sa-ti dau de inteles ...ceea ce vrei sa auzi !
E greu cand nu poti sa exprimi ceea ce simti, mai greu cand nu ai ce sa arati...ce sa spui....nu te poti baza ca oamenii de langa tine te vor intelege, faptele si cuvintele sunt la fel de importante .....caile pe care le folosim pentru a ne exprima sunt de la om la om diferite si riscam sa nu transmitem ceea ce dorim.
Important e sa stim ce vrem sa aratam....hai sa nu pierdem timpul si sa ne spunem ce avem de spus la momentul potrivit... !

Dragoste la prima vedere...

Nu imi vine sa cred si nu va pot descrie pasiunea, durerea, si iubirea din sufletul meu pentru un om pe care l-am vazut pentru prima oara in fatza ochilor...Da, m-am indragostit !!..la prima vedere cum spun altii...si din prima clipa cand l-am vazut am simtit ca il iubesc de o viata...nu am inteles niciodata acest sentiment, sa vezi un om si sa simti ca i-ai darui tot ce ai mai scump numai sa il simti langa tine. Imi vine sa plang pentru ca mi-a ramas imaginea ochilor lui in minte si pentru o fractiune de secunda in care i-am privit, mi-au aratat o adevarata poveste....o poveste pe care simt ca o stiu dar nu mi-o amintesc...nu inteleg !!!ce trebuia sa fac ? ce faci atunci cand nu cunosti un om? cand nu ai cum sa reactionezi si tu de fapt simti ca el e cel cu care ar trebui sa fii... ??!! Sunt derutata si nu stiu cum ar trebui sa primesc aceste sentimente...imi este frica sa ma ating de ele si sa incerc sa il caut, pentru a nu fi dezamagita si sa pierd amintirea frumoasa pe care o am acum ....nu vreau sa sufar si vreau sa fac tot ce imi sta in putinta sa am ce imi doresc, iar lacrimile pe care le am in ochi acum imi confirma ca in acest moment as iesi pe usa sa il caut...si sa-i spun : »buna, eu sunt A. si m-am indragostit de tine !»...cum pot... ? cum poti ? atunci cand doar o privire e de ajuns sa iti vezi viata alaturi de acel om ? cum poti sa simti ca nu mai ai putere sa respiri in preajma acestei persoane necunoscute ? Cum poti sa simti ca ti se inmoaie genunchii in fatza unui strain ?
Poate exagerez, cum o fac de fiecare data cand e vorba de iubire...dar nu am mai fost atat de emotionata de foarte mult timp ...emotionata ,fericita si trista in acelasi timp, pentru ca exista posibilitatea sa nu il mai vad ...sa nu il simt niciodata...si cea mai rea parte e ca el posibil ca nici macar sa nu ma fi observat !

un fum...un sentiment...!

Sangele meu nu cere atata nicotina, cat cere iubire.....si sa fiu sincera organismul imi cere o tigara in fiecare ora, iar lipsa dragostei o simt in fiecare minut !
Am atatea cuvinte care se invart in capul meu, atatea ganduri, sperante care as vrea sa le scriu, dar nu sunt sigura de nimic, de nimic din ce imi doresc ....mi-ar placea sa cred ca destinul nostru este scris ca sa imi pot lasa viata sa isi urmeze cursul fara sa ma stresez...fara sa ma consum, sa fac tot posibilul sa obtin ceva, sau fara sa sufar cand am pierdut... pentru ca as sti ca nu as fi avut cum sa schimb nimic...
Pana la urma nu mai conteaza unde sunt, atata timp cat sunt bine...dar acum unde as fi mai bine ???nu stiu ... !

dor de tine...

Te uiti in gol si nu vezi ca in fata ta sta exact persoana care te apreciaza cel mai mult, care are nevoie de tine, acea persoana care iti simte lipsa si iti face semne sa te uiti sa spui macar « buna » sperand sa aiba din nou contact cu ochii tai de neuitat, pentru a-si aduce aminte inca odata cum e sa iti tremure genunchii in fata amintirilor, cum e sa arzi de dorinta sa strangi in brate un om pentru care o perioada de timp ai simtit ca respiri numai pentru el...Uitasem ca am fost iubita de el...si el cred ca a uitat ca a fost iubit de mine! Dar eu mi-am amintit acum si...imi e dor de buzele lui!

a fost odata pentru tine....

Iti scriu tie…….

……pentru a putea sa intelegi mai bine ceea ce simt si te las sa citesti acum in speranta ca ma vei ajuta sa pot trece mai departe …sa ma furi din amintiri si sa ma faci sa traiesc in prezent. Te-as ruga sa incerci sa ai grija de vorbele care le arunci asupra mea si sa te gandesti ca ochii mei vor plange din orice cearta….poate m-am mai putut stapani pana acum dar nu mai suport sa trec prin astfel de momente, ma doare si ma duce cu pasi inceti dar siguri spre nebunie….intr-un fel asta vreau dar pe alta parte nu …pentru ca atunci nu te-as mai cunoaste si nu te-as putea iubi. Esti un barbat care ma poate face fericita dar te rog sa incerci sa intelegi ce e pe dinauntrul meu ….. !
Poate te macina si pe tine ceea ce simt eu si amintirile mele, dar promit ca am sa incerc sa fac tot posibilul sa uit, sa trec mai departe, dar fara ajutorul tau simt ca nu mai am putere. Am luptat mereu pentru doi si am gresit de fiecare data, nu vreau sa fac acelasi lucru si pentru noi….
Si daca nu ma vei intelege am putea sa incercam pentru un moment sa fim oameni maturi si sa ne separam drumurile …poate al meu spre nebunie si al tau spre fericire…. !
Tot timpul am stiut ca viata m-a pedepsit pentru greselile mele…mi-a aratat iubirea….care de fapt inseamna durere. Cineva apropiat mie mi-a spus odata ca iubirea nu exista dar eu nu am crezut, acum stiu de ce mi-a spus... ca de fapt ea chiar nu exista pentru ca iubirea e durere …si le spun celora care nu au iubit ca sunt norocosi si ca viata e mai buna si fericita fara a suferi. Mi-am dorit nespus de mult sa cred in ea si sa fie adevarata dar m-a ranit de atatea ori incat nu stiu daca mai sunt om……

cu ochii deschisi....

M-am luptat mereu cu sentimentele, cu viata insasi ca sa obtin ceea ce imi doresc de la ea! Nu mereu m-am bucurat de ceea ce mi-a oferit si am incercat sa vreau ceva mai bun in fiecare zi! Am luptat inclusiv cu dragostea care mi-a dat cea mai mare dezamagire ….am cazut….si acum cineva mi-a oferit o mana sa ma ridic, am deschis ochii si nu mai vedeam rusinea de singuratate…dezamagirile, problemele…am vazut iesiri, sanse, vise, razboaie de castigat, pentru ca cu oricare pas care inaintam intram intr-o lupta….Ea acum este ceea ce ma face sa simt ca traiesc din nou, ca mai am o sansa la fericire….ea ma face sa infrunt pe oricine care se ridica in fata mea, pentru ca amandoi meritam sa ne iubim unul pe altul, sa ne respectam si sa incercam sa avem o viata impreuna….!
Sunt constient de riscurile care le implica iubirea, si daruirea care suntem in stare sa ne-o oferim, dar pasiunea ma indreapta catre ideea de fericire…..de noi sentimente, nu pot refuza sa traiesc frumos, si am sa fac tot posibilul sa ii ofer tot ce ma face si pe mine fericit si sa pastrez aceste clipe o viata intreaga...!

gasesti iubirea acolo unde nu cauti...

Uneori traim toata viata langa oamenii de care avem nevoie si nu ne dam seama, iti multumesc ca m-ai facut sa ma uit acolo unde trebuia, iti multumec pentru iubirea care mi-o oferi…iti multumesc ca ai facut din” eu” si “tu” un important “noi”….
Si daca viata ne va trimite pe drumuri separate eu iti spun ca mereu vei avea un loc in inima mea, ca existenta noastra ma va bantui mereu si de vom ramane impreuna tot restul vietii, sper sa nu imbatranim niciodata…sa pastram vii sentimentele si dorinta de a ne uita unul in ochii celuilat sa fie in fiecare zi mai puternica si in sufletele noastre sa ramanem mereu copii…
Te iubesc si la multi ani…!

o femeie...!

Nu mai stiu cine sunt?!! Eu sau oamenii din jurul meu…..? necunoscuti…! Poate de domeniul fantasticului avand in vedere ca suntem in stare sa facem orice si sa ne schimbam sentinemtele cand vrem noi…..Poate nu ar trebui sa fiu dezamagita, ca in toti anii de pana acum am trecut prin diferite situatii in care am vazut cum pot oamenii sa isi puna gandurile in actiune si totusi sunt dezgustata de ceea ce se intampla in jurul meu .Ma doare pentru ca oricat de puternica as fi inca mai am inima care la fiecare bataie imi reaminteste ca traim ca sa iubim si sa fim iubiti.
Nici eu nu stiu ce simt pentru acest baiat, as fi fost mult mai multumita daca s-ar aprinde un bec rosu cand iubim ca sa ne dam seama ca nu luptam degeaba si unul verde cand trebuie sa plecam, dar atunci cand orgoliul cu ambitia, gelozia, dragostea, dorul, obisnuinta, intuitia, dezamagirea se amesteca cum o sa ajungem noi vreodata, avand in vedere capacitatea noastra mintala, sa nu simtim ca inebunim in momentul cand trebuie sa facem o alegere?!! in care, in mod normal ar trebui sa stii ce e mai bine pentru tine…pentru ca daca ne lasam purtati de sentimente ne simtim vinovati ca nu am facut totul si daca nu ne lasam… ne simtim…tot vinovati…!!!
Incerc in sinea mea sa scap putin din Universul asta sa las spiritul meu sa zboare, pentru a fi departe de tot si a ma calma, dar cand ma intorc devin din nou femeie, si nu o femeie oarecare, chiar una cu anumite tipuri de exagerari care uneori ma duc la extreme, dar sunt mandra de ceea ce sunt pentru ca am luptat sa ajung pana aici si oricate gropi se vor sapa in fata mea sunt sigura ca voi sti sa le ocolesc si sa ma regasesc de fiecare data!

mereu cu tine...

Daca ma auzi...raspunde-mi, daca ma vezi ...zambeste-mi, daca ma pierzi... striga-ma, daca ma doresti..atinge-ma, daca ma astepti...cheama-ma, daca nu ma vezi...cauta-ma, daca plec...opreste-ma, daca ma admiri...pastreaza-ma, daca nu te inteleg...explica-mi, daca iti e dor de mine...simte-ma, daca ma vrei...cucereste-ma, daca ma iubesti...spune-mi!!!

Obsesie...

Se spune despre ea ca ar fi o pasiune negativa, eu inca mai experimentez pentru ca nu am ajuns la o definitie a mea !
...L-am vazut de multe ori pe acest baiat, insa niciodata nu mi-am dat seama ca avea sa ajunga o preocupare chinuitoare pentru mine, sau pe moment doar o preocupare !
A inceput totul dintr-o joaca, poate chiar de la prea multa plictiseala, trebuia sa imi umplu timpul si memoria cu ceva care sa imi starneasca emotii si l-am gasit pe el....nu e cineva special si nici deosebit ca infatisare dar am simtit ca e altfel ! Cateodata spun ca nu m-ar deranja sa nu il mai vad dar mereu il caut cu privirea chiar si atunci cand stiu ca nu e acolo...poate mintea mea o ia razna si cateodata chiar ii simt si lipsa...sunt nebuna ? sau poate dupa cum am intitulat acest paragraf e doar o simpla obsesie ! Oare te poti indragosti de un om cu care nu ai schimbat nici macar doua cuvinte ? M-as simti mai normala sa zic ca e dragoste la prima vedere, dar nici macar asta nu pot spune... !
Avand in vedere experientele mele anterioare sunt sigura ca pot renunta la aceste sentimente, daca se pot numi asa, dar ca de fiecare data imi e frica sa renunt la un sentiment pana cand nu e consumat !
......Intr-o zi am sa plec din nou, si imi e ciuda ca nu am sa am timp sa aflu cum ar fi fost...si poate o sa ii para si lui rau ca nu mi-a dat atentie.
Si daca e obsesie...nu e una dureroasa , iar acum nici macar atat de importanta ca la inceput, dar am un sentiment de neimplinire, posibil sa fie imaginatia mea care nu a luat forma sau e posibil sa fie doar " O emoţie care ar trebui legată şi aruncată la gunoi, înlocuită cu gânduri mai serioase (Alice Hoffman)"

Procese...

Mintea noastra e mereu treaza,lucreaza si proceseaza chiar si atunci cand noi nu suntem constienti, analizeaza si judeca in fiecare secunda din viata noastra.
Purtam pocese cu noi insine in care suntem si avocatul ...judecatorul, victima, iculpatul, orice....ne invinovatim si ne absolvim singuri, ne cautam martori sau daca nu sunt ii inventam noi...scuze, motive, explicatii si dovezi avem mereu cand vrem sa demonstram orice situatie care exista, si asa ne formam procesele care dureaza chiar si ani de zile inauntrul nostru..... !...unii sunt avocati mai buni, altii mai putin buni, dar astea sunt luptele care le purtam mereu cu noi. Si daca am putea sa stam pe banca cateodata sa ne uitam doar la procesele altora am fi mai putin obositi psihic... !
Mult timp am fost prizionera in propia mea inchisoare...mi-am dat o sentinta eronata la propiile mele procese...m-am pedepsit fiind nevinovata...
Acum toate dosarele mele sunt undeva suspendate...nu mai am putere sa judec, poate nici nu imi mai doresc asta, m-am hotarat sa stau pe banca si sa privesc.... !Cateodata cand mintea mea nu e foarte ocupata imi aduc aminte de procesele care mai sunt de rezolvat si ca nu le-am dat o sentinta pentru a uita ca mai exista...dar nu ma pot intoarce la ceea ce am fost, m-am hotarat sa merg mai departe si acum ma ridic exact de la inceputul oricarei judecata sa zic fara explicatii...SUNT NEVINOVATA !!....pentru ca sunt ceea ce sunt si greseala pe care o facem multi dintre noi e ca ne invinovatim singuri fara sa o faca nimeni altcineva, si de la asta ajungem sa avem inhibitii si sa nu mai fim stapani pe puterile noastre, si atunci, pierdem mai mult decat ne-am asteptat ! Nu imi place sa fiu infranta de nimeni, cu atat mai putin de mine...ce rost are ? cand tot eu pot sa fac sa fie bine !? Trebuie sa intelegem ca nu ne luptam cu lumea din jur, ne luptam cu noi si ne lovim cu propiile arme....!

intrebari & raspunsuri....

Intrebari :
Cum sa nu ma pierd in ganduri care atrag toata frica care o simt sa ia forma....sa ma distruga in fiecare zi si fiecare speranta, vis de al meu sa para pierdut ? cum imi pastrez sufletul sa fie optimist cand vad ca in jurul meu totul dispare ?

Raspunsuri : Atragem tot ce se intampla in jurul nostru......daca intr-o zi lumea se va sfarsi, sau daca nu vom avea casa, iubirea, prietenii, situatiile dorite e numai vina noastra ! Ne pierdem speranta prea repede, la cea mai mica ocolire a drumului pe care il parcurgem ne speriem...la oricare hop pe care trebuie sa-l sarim ne este frica sa nu ne impedicam...si nu in zadar s-a zis ca « De ceea ce iti este frica nu scapi »...pentru ca ne gandim...si orice gand ia forma...
Frica, gandurile rele, ura, fac parte din viata noastra si nu putem sa facem nimic sa nu le mai simtim ...dar trebuie sa ne cunoastem mai bine sa nu ne reprimam sentimentele, pentru ca vom ajunge sa nu putem sa simtim bucuria, lasa-te purtat de orice sentiment ai, ne va ajuta sa invatam mai multe depre noi....dar in nici un caz sa nu le lasam sa napusteasca in viata noastra si sa ne acapareze gandurile , inima....Nimic nu e pierdut si putem lupta zeci de ani pentru ceea ce ne dorim, numai gandeste-te daca chiar merita si daca ai avea ce ti-ai dorit peste zece ani, ai fi la fel de multumit ?!
Visele nu trebuie niciodata sa moara, pot desigur sa se transforme pe masura ce traiesti si iti doresti altceva... ! Nimic nu trebuie sa ne distruga...si nimic nu are puterea sa o faca decat noi insine...nu exista acel ceva caruia nu ii putem face fata..pentru ca ne facem cu mana noastra exact atat cat putem sa primim, sa suportam...
Sufletul e singura ta comoara, inima, iubirea...si de multe ori ne grabim sa spunem dupa o suferinta ca nu vom mai iubi, si incercam sa inchidem aceste sentimente....si gresim, pentru ca asa vom incerca sa negam esenta noastra...nu vom mai fi oameni ci niste marionete manevrate de sentimente negative si indiferenta...ceea ce simtim e harul care il are fiecare dintre noi si trebuie acceptat, folosit ca si cum nu ai mai avea altceva de facut in aceasta viata....iubirea nu consta doar in avea persoana pe care ti-o doresti langa tine...iubirea conta in tot ceea ce vezi in jurul tau...poti sa incepi prin a iubi muntii, apa, copacii...peisajele....tot ce vezi are nevoie de iubire...si chiar daca nu crezi, sau nu vezi cum, ele te vor iubi inapoi si iti vor trimite in viata ta exact ceea ce ai nevoie !
Nimeni si nimic din viata ta nu dispare...totul avanseaza si odata cu viata trebuie sa avansezi si tu, sa accepti ca unele cicluri se inchid si altele se deschid spre binele tau si a celor din jur....nu e nimic rau, nimic distrugator doar gandurile noastre pe care din fericire le putem controla si din orice situatie sa luam ceea ce credem ca a fost mai bun....Nu fi trist, nu judeca...ca totul e o oglinda, ceea ce nu iti place la altul inseamna ca e si in tine.....traieste fiecare clipa ca si cum nimic rau nu te poate afecta, si daca te afecteaza incearca sa te gandesti cate lucruri bine ai in viata...pentru cate trebuie sa multumesti....totul o sa vina de la sine odata ce te vei intelege pe tine si vei trai viata in fiecare zi ca si cum ai luat-o de la capat... !O sa fie bine trebuie doar sa crezi !!

Cum faci fata cu tine insuti......

..Mereu ne plangem ca ne lipseste ceva in viata noastra, iubire, bani, stabilitate, frumusete...orice...dar e mereu ceva care sa ne determine sa vrem mai mult....Am ajuns la concluzia ca singura cale spre succes e sa ne cunoastem mai bine...sa vedem in fiecare defect frumusetea lui, iubirea o putem vedea in jurul nostru si sa ne bucuram ca altii o simt, banii putem lupta pentru ei si mereu sa ne descurcam cu ce avem, stabilitatea putem sa o simtim daca suntem siguri pe noi, frumusetea e in fiecare dintre noi in felul ei.... !
Trebuie sa invatam sa avem grija de noi, sa ne simtim puternici pur si simplu prin faptul ca incercam sa ne autodepasim in fiecare zi, sa luptam pentru ce ne dorim si sa avem incredere in noi ca o sa reusim.....suntem oameni si niciodata nu vom fi satisfacuti complet de felul in care aratam, dar putem incerca sa fim mai bine si sa ne uitam inapoi vazand ca de fiecare data ne-am mai schimbat cu ceva...ca e vorba de comportament sau de cum arati , mereu trebuie sa incercam sa fim mai buni ca ieri si mai rai ca maine.....
Timpul ne da ocazia sa perseveram...sa invatam mai multe, sa ne cunoastem mai bine pe zi ce trece....nu putem sa fim intr-o continua reusita,pentru ca nu putem sa ne sincronizam cu totii reusitele si tristetile ca sa nu ne influenteze ce simt altii...dar trebuie sa tinem minte sa ne intorcem mereu in sufletul nostru si sa vedem ceea ce intradevar ne dorim ca sa ne faca sa zambim !
Incerc sa iubesc lumea din jurul meu cu toate defectele ei, ca sa nu imi mai trebuiasca o singura persoana pentru a o darui....incerc sa ma iubesc pe mine chiar daca nu stiu cum sa o fac.....usor am sa reusesc sa descopar unele secrete ale vietii, ale comportamentului uman, ale sufletului meu !Si cateodata poate am spus ca nu avem nevoie de altii ca sa ne arate cine suntem...dar acum realizez ca cu totii avem nevoie de altii ca sa ne descoperim, de situatii, de sentimente simtite sau vazute, de amintiri, de oameni...fiecare joaca rolul lor in a te ajuta sa descoperi cine esti si ce vrei cu adevarat de la viata !Sigura mare problema e sa inveti din jurul tau dar sa nu te lasi influentat...sa stii mereu cine esti.... si nu e usor...dar nu e nici imposibil !Imposibilitatea e doar o definitie a sentimentului de a nu iti dori...si daca vrem totul e posibil !
“Fara IUBIRE nu exista viata! ….IUBITI-VA! ….
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa! “O.Paler

prin ochii lui...

.....Am crezut ca iubirea poate dura o viata....sau poate nu am stiut exact ce inseamna sa iti asumi niste sentimene care nu poti sa le dai nici o definitie... !..Nu mi-am dat seama ca greselile mele ma vor urmari mereu....ca va alunga pentru totdeauna femeia care am crezut ca o voi avea langa mine toata viata.
Nu pot sa-mi dau seama care a fost momentul cand am pierdut in lupta aceasta, dar simt ca sunt aproape de de sfarsit si nu stiu cum sa castig razboiul care l-am inceput tocmai eu !Nu pot sa-i cer sa ma iubeasca din nou ca stiu ca nu mai are cum si de asta imi e frica...imi e frica de cum va fi viata fara ea si nu concep sa tin in brate alta femeie .Nu suport nici macar ideea de a o pierde...dar ce pot sa fac eu cand celalalt de langa tine nu mai simte ce simti tu ?ce pot sa fac sa sterg ce am facut in trecut ?sau cum sa ma schimb cand stiu ca mereu voi fi la fel ?...Imi e frica de ce va urma ,de ce inseamna viata fara ea.. ? Poate sa o las sa plece e cea mai buna decizie...dar cum imi inghit toate lacrimile care ma asteapta ?
Totul e pierdut si as vrea sa lupt sa o castig inapoi, dar nu mai am arme , o caut...incerc sa imi imaginez unde e...unde sunt sentimentele ei...si imi dau seama ca undeva s-au pierdut ....nu ne dam seama de ce avem...si asta e greseala multor oameni...sa nu apreciem ...si acum e prea tarziu ... !imi e greu si inca mai astept o sansa...dar chiar daca va fi asa imi e frica sa o primesc...nu stiu cum sa ma port sa ma iubeasca...nu stiu cum m-am purtat cand m-a iubit !...Nu mai inteleg iubirea....nu imi mai inteleg viata...nu mai inteleg oamenii... !

prin ochii ei...

...daca ar fi sa vorbim despre fluturi am spune ca sunt perfecti...mereu am avut o slabiciune pentru ei...frumusetea lor si libertatea pe care o denota reflecta in caracterul meu....nu conteaza ca ei traiesc numai pentru o zi dar in aceasta zi ei sunt atat de fericiti cat nu suntem noi intr-o viata.....culorile lor si sensibilitatea imi ofera un zambet care nimeni nu mi-l poate lua...pentru mine, ei inseamna incheierea unei etape si inceputul alteia....vreau sa fiu ca ei libera si in fiecare zi sa imi incep din nou viata...pana acum m-am simtit inchisa intr-o colivie si m-am zbatut atat pana cand lacatul incepe usor sa se rupa...mai am putin si scap...sa pot zbura...sa pot sa ajung in locurile unde nu am putut sa ajung pana acum....
E greu sa iei decizii si sa nu ranesti pe cineva...pentru ca nu toti ne dorim aceleasi lucruri...intr-o relatie mereu exista unul care sufera mai mult ca celalalt. Poate veti spune ca suferinta lui este prea mare de suportat si ca motivele de fata nu sunt indeajuns pentru o asemenea decizie, dar fiecare pahar se umple si chiar daca nu vede ca totul se trage din trecut eu nu mai pot ramane sa lig ranile !Nimic nu cred ca mai poate sa sterga toate clipele in care am simtit ca nu mai sunt om....si nici nu poate sa ma faca sa ma razgandesc sa lupt pentru mine !
....I-am spus ca l-am iubit, ca a insemnat totul pentru mine ,dar ca aceste sentimente s-au stins cate putin in fiecare zi ,pana cand am ajuns sa realizez ca nu mai iubeam persoana ci doar ideea unei amintiri...a fost greu si imi va mai fi o perioada pana cand se linistesc valurile....dar stiu ca va fi bine pentru amandoi !

prin ochii unui fluture....

Odata ce cel de langa tine iti greseste in felul in care nu ai sa uiti niciodata, te va urmari pe tot parcursul relatiei, si chiar daca trece o luna sau 3 ani mereu cand vor aparea certuri suferinta va fi mult mai mare din cauza amintirilor...E usor sa zici ca daca ai iertat trebuie sa lasi in urma motivul, dar nu e usor ...am iertat ceea ce multe femei nu ar fi putut, am trecut peste anumite momente tensionate care m-au marcat , si toate deciziile care le luam dupa ma faceau sa ma simt vinovata ca nu am luat deciziile corecte la momentele respective. Odata ce incepi sa ierti ceva de neiertat, alte situatii nu ti se mai par asa grave si treci cu vederea peste ele....nu stiu daca am facut-o din iubire sau pur si simplu ca mi-a fost frica ca fara el nu as mai fi eu...ca tot ce stiam despre mine era... cum eram cu el....mi-am vazut viitorul intr-un fel si eram in stare sa trec peste orice ca sa ajung acolo...si am luptat...am iertat ...am iubit neconditionat...am inchis ochii cand trebuia sa ii tin deschisi si am ajuns unde sunt acum...plina de dorinta sa lupt pentru mine, sa-mi iau propia viata in maini si sa rectific ceea ce trebuia de mult sa fac....imbulzita de atatea amintiri, greseli, jigniri am fost fortata sa ma gandesc mai mult la mine, pentru ca situatia in care sunt nu ma face sa ma simt libera si fericita...si incerc pe parcursul fiecarei zile sa imi dau seama ce e mai bine de facut pentru viata mea....si nu neaparat numai pentru a mea ci si pentru a celor din jurul meu , pentru ca daca eu nu sunt asa cum vreau sa fiu, nici cei de langa mine nu pot sa imi ofere ceea ce vreau sa imi ofere...Vreau sa simt din nou cum levitez in fata iubirii , si vreau barbatul care ma face sa simt asta....
Ne sacrificam o viata intreaga sa ingropam greseli si sa mergem mai departe...ceea ce am invatat eu in toti acesti ani e ca greselile si consecintele lor mereu ne vor urmari daca nu sunt de iertat....cu totii gresim , si de aceea trebuie sa invatam din greselile altora si sa lasam in urma ce ne-a facut sa suferim, pentru a putea alege alt drum care cu siguranta dintr-un punct de vedere va fi mai bun...poate daca nu va fi mai bun vom invata noi lectii....
Nu zic ca oamenii nu merita a doua sansa...dar merita ei si a 10-a ?Nu putem sa schimbam pe nimeni , si oricat am incercat nu pot sa imi schimb personalitatea, sa inghit sentimente care mai tarziu le vars pe ochi !
...Nu imi mai gasesc locul in povestea pe care am format-o in urma cu ani de zile...si in perioada aceasta mi-as dori ca universul sa imi ofere circumstante sa pot lua hotararile care de fapt mereu mi le-am dorit.....
Odata cu trecerea timpului se creaza istorie...si intr-adevar aceasta e greu de sters cu buretele si face sa fie mai greu de luat orice decizie, dar cine suntem noi sa gandim cu capul cand e vorba de ceea ce simti...?ar trebui sa fim mai des incurajati sa facem ceea ce simtim...atunci am simtit sa iert si am facut asta in speranta ca pot...acum simt ca vreau sa fiu altcineva...si nu neparat din punct de vedere a personalitatii...ci a vietii !....Sunt cine vreau sa fiu si nu voi lasa pe nimeni sa imi spuna ce sa fac, cum sa ma comport si cum trebuie sa ma asez la masa !
Ne maturizam pe secunda ce trece...si nu numai fizic ci si psihic...si am ajuns la o varsta in care gandurile mele sunt diferite fata de atunci cand aveam 20 de ani, sunt mai puternica, am alte perspective, stiu cum sa imi controlez sentimentele si de ce sunt in stare sa fac cu viata mea....pot sa fac diferenta intre pustiu si singuratate, bucurie si fericire, viata care o am si viata care vreau sa o traiesc, prieteni si amici, iubire si obisnuinta, amintiri si durere......Si poate nu e vina lui, poate e a mea ca am trecut mai departe si nu mai are loc in viata mea nimic din trecut...sau poate sunt indecisa...sunt intr-un moment in care stiu ca ceva trebuie sa se schimbe dar nu stiu exact ce... !Poate nu sunt stapana pe sentimentele mele de aceea caut raspunsuri , si sunt sigura ca universul ma va indemna sa iau deciziile corecte....vine o perioada in care fiecare trebuie sa o ia pe drumul lui....numai ca trebuie sa ne dam seama cand trebuie sa ne despartim de ceea ce am crezut ca vom avea mereu....Simt ca viata vrea sa imi ofere mai multe , simt ca inca imi mai doresc sa am furnicaturi de emotie... sa rad de bucurie...sau sa fiu surprinsa de urmatoare clipe fara sa stiu ce va veni.... !Vreau sa ma simt bine, ca e aici sau in alta parte voi face tot posibilul sa se intample asta !

sa deschidem ochii.....

De ce credem ca daca suferim ne puriifcam... ? ...ne platim greselile ?!
Cu totii suferim in speranta ca vom primi cateva momente placute drept rasplata...si daca acele momente nu vin, ne spunem ca nu am suferit destul si acceptam durerea ca o parte a vietii prin care trebuie sa trecem fara sa facem nimic...si din ganduri rele vin altele mai rele fara sa avem vointa sa credem in ceva mai bun, sa gandim pozitiv.
Avem o viata intreaga in care avem timp sa ne platim greselile si sa ne invatam lectiile, tot ce trebuie sa facem e sa stim cum sa lasam durerea in viata noastra cate putin ...doar atat cat sa ne invete cu ce am gresit.... nu sa ne distruga sufletul si sa ne faca sa vedem viata ca un chin.... putem sa schimbam imaginea care ni s-a introdus in mintea noastra de catre alti oameni despre viata, putem sa o vedem cum vrem noi....si sa o traim cum o dorim...
Nimeni nu ne impune sa nu ne fortam calitatile ca sa vedem intr-adevar ceea ce nimeni nu ne spune...ceea ce nimeni nu ne invata....sa fim puternici si sa stim sa facem fata situatiilor, sa atragem lucrurile care ne compenseaza cu o viata linistita... E din ce in ce mai greu sa crezi in ziua de astazi dar asta nu e un motiv sa zici ca nu mai poti sa crezi....sau sa visezi... ! Trebuie sa credem in visele noastre, sa credem ca ele ne vor duce unde nu speram in prezent ca o sa ajungem vreodata ! Trebuie sa deschidem ochii si sa vedem ce vrem sa vedem ca este posibil ! ...si daca crezi ca e posibil din tot sufletul tau , asa va fi !...nu avem ce pierde, suntem oameni , o specie care poate fi studiata milenii intregi si nedescoperita complet...de ce nu am putea sa facem mai mult pentru noi...? nici macar nu stim de ce suntem in stare...de ce sa nu incercam ??!!!
Sa fim mai buni si sa credem mai mult in noi ne va ajuta sa ne depasim limitele....si sa descoperim noi teritorii de explorat !

o lectie de mult timp invatata....

Ce am invatat de cand sunt plecata departe de casa???
...am invatat ca ochii care nu se vad se uita...am invatat ca daca esti prinsa in timp nu poti uita persoana iubita...ca oricat de mult ti-ai dori sa ai sanse la o viata mai buna, daca nu e pentru tine nu ai sa o ai.....ca singuratatea duce spre nebunie......ca nesimtirea exista peste tot.....ca egoismul trebuie sa faca parte din viata ta....ca sufletul se ascunde dupa prea multe lovituri.....ca suferinta iti aduce dorintza de moarte ......ca oamenii care credeai ca sunt intr-un fel nu sunt de fapt asa....ca ai prefera sa nu iti vezi familia numai ca sa nu te vada ei pe tine cat esti de distrus.....ca dorul nu poate fi vindecat cu nimic.....ca somnul nu mai e dulce si linistit.......ca visele te ajuta doar sa te trezesti a doua zi....ca noaptea e doar inca o zi in plus.....ca imaginatia te poate duce in toate colturile lumii.....ca nu poti ascunde ca nu esti fericita....ca nimic care merita sa ai nu e usor de obtinut....ca greselile te vor urmari in cele mai indepartate ganduri....ca oricat de mult ai vrea sa mergi mai departe depresia te trage inapoi....ca trebuie sa inveti sa iti rezolvi singura problemele, ca oglinda e singura care iti va arata ca esti langa o persoana cunoscuta....ca stresul te poate macina pana cand corpul tau ajunge deformat si mintea ta nu mai functioneaza...ca ce am fost nu am sa mai fiu niciodata... !

„mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele tale decît să fii înfrînt fără a şti nici măcar pentru ce lupţi!...”P.Coelho

M-am despartit de el si nu am simtit durearea asa cum ma asteptam ...poate pentru ca stiam ca acest personaj nou care a aparut in viata mea ma va ajuta sa trec mai departe...sau poate mi-am dat seama ca durerea mea era mai presus decat iubirea pe care o purtam pentru el si m-am simtit libera....m-am simtit o noua persoana, care a scapat dintr-un subsol intunecat, care din cand in cand avea cateva gauri de lumina, dar acele gauri nu imi dadeau destul aer sa respir !
Ma simteam ciudat ...singura ...nu mai aveam pentru cine sa lupt sa ma inteleaga.....si ma simteam in acelasi timp bine si fericita pentru alegerea facuta.....suferinta pentru aceasta despartire s-a consumat si s-a completat in toate zilele in care am vrut sa imi iau viata ca nu am descoperit dragostea lui... m-am simtit libera dar trecutul ma urmarea.....
………..Cat de repede a aparut atat de repede a disparut….numai ca a lasat in cateva saptamani amintiri atat de frumoase cum nimeni nu a reusit….
….Am simtit sa il las sa plece …poate nu eram facuti unul pentru altul chiar daca inimile noastre isi spuneau altceva….
Nimic in viata aceasta nu are rost si nici explicatie …asa suntem facuti sa trecem prin mai multe ape, dar numai in noi va fi puterea sa ne tinem la suprafata sa nu ne inecam… »a fost frumos cat a durat » ! Ii multumesc universului ca mi-a adus aminte ca exista fericire chiar daca a durat prea putin sa o simt….si lui ….pentru ca ma facut sa simt ceea ce aveam nevoie …pt ca exista….pt saruturile lui….atingerile lui….vorbele lui….trupul …inima …pt tot… !
...E o cearta continua intre mintea mea si corpul meu....ratiunea imi spune sa trec mai departe pentru ca acest om nu este pentru viata mea, dar trupul meu il doreste neincetat si lupta aceasta imi face rau mie......cum sa fac sa impac aceste doua lumi, care sunt ale mele ... ?
E prima oara din viata mea cand nu am un motiv sa fac tot ce fac....pentru ca nu merita sa il doresc si o stim amandoi....ca fiecare baiat m-a dezamagit numai ca din alte puncte de vedere.....si totusi daca as sta sa il caut l-as gasi dar imi e frica sa cunosc raspunsul....
Am un sentiment foarte ciudat, cand nu sunt cu el spun ca nu as dori sa-l mai privesc si cand sunt langa el simt ca si cum m-am nascut din nou, si imi vine sa plang de fericire ca are cine sa ma stranga in brate cu dorinta ...chiar daca de multe ori aceasta dorinta a lui e atat....dorinta.... dar ii spun acum... : “apreciez ca ma minti , pentru ca o faci in felul in care am eu nevoie...nu trebuie sa te cred ci doar sa te aud ca minti frumos “... am facut prea multi pasi gresiti iar acum imi e frica sa lupt...si chiar daca lupt imi e frica sa pierd...si...poate nu suntem facuti unul pentru altul....poate nici nu imi doresc asta..!
....O alta zi...se spune ca ficare dimineata e un nou inceput,dar ficare inceput al meu are aceleasi ganduri si dezamagiri sau poate mai multe ca ziua anterioara....nu pot sa inteleg un om care iti spune un lucru si dupa se poarta precum nu s-ar fi intamplat nimic....de ce suntem de neinteles...?oare suntem cu totii genii ?....mi-as dori sa pot patrunde in mintea oamenilor sa vad ce gandesc ....ce simt ...numai asa as putea sa fug de cei care imi vor face rau...dar daca se va intampla asta ar mai avea rost iubirea...gelozia....intuitia... ?si fara ele nu ar fi viata noastra prea simpla de trait ?
....Am atatea intrebari ...nelamuriri... !!!cu totii avem....dar eu poate incerc mai mult ca altii sa gasesc raspunsuri si motive faptelor, si stiu ca imi incarc mintea cu ganduri inutile care de fapt nu ma ajuta, doar ma baga in ceata !
Uneori sunt atat de puternica dar simt ca e doar teatrul care il joc in fata mea pentru a nu ma simti o lasa...!
Nu il iubesc dar mi-am pus sperante ca pot sa il iubesc ...ironia si indiferenta lui ma face sa il urasc...dar si sa imi doresc sa il am mai mult.... Nu imi e greu sa accept ca a plecat dar imi e greu sa cred ca nu a ramas !Imi e simplu sa vad ca nu e aici..ca nu m-am obisnuit cu el... !...dar mi-a adus aminte cum e sa adorm si sa ma trezesc in bratele unui barbat …. recunosc ca viata mea era mult mai linistita daca nu intra in ea…dar cu prezenta lui a putut sa sterga pentru cateva clipe niste amintiri dureroase! E in contradictoriu totul, gandurile mele , viata mea, sentimentele....Nu il iubesc,si nici nu imi aduc aminte de el cu patima dar ...imi e drag !

cat timp traiesc fluturii?

Am ajuns la limita la care trebuia sa ajung de mult,am crezut in fluturi ce pot trai mai mult decat o zi......am crezut ca bunavointa si prietenia pot dura o viata...ca oamenii nu sunt asa cum toata lumea spune...ca sansele ti se vor oferi cand iti va fi mai greu si ca orice lucrul bun din viata ta nu trebuie neaparat urmat de consecinte si responsabilitati....nu e asa!.....fluturii nu traisc mai mult decat o zi.....prietenia nu dureaza o viata si orice om se schimba in anumite imprejurari fara nici un motiv intemeiat iar orice lucrul bun e urmat de responsabilitati si consecinte...


Poate nu exista conceptul de prietenie adevarata, dar asta nu inseamna ca nu avem nevoie de acei oameni care pretind ca sunt ! Nu va exista un om care sa-ti fie prieten o viata, care te va accepta cum esti fara sa te judece, sau care iti va da o mana sa te ridici si sa te tina sus doar pentru ca odata ti-a fost prieten ! Multi aruncam vorbe cand suntem suparati, ne certam si jignim sau regretam, dar dupa ce trece momentul ramane doar gustul amar si sentimentul de vinovatie ca de fapt, nu simteai toate vorbele acelea !
Unii oameni au puterea sa-si ceara scuze sau sa realizeze ca nu avem cum sa gandim cu totii la fel sau cum sa schimbam un om cu vorbe , ci doar sa jignim sau sa pierdem pe cineva din viata noastra din cauza incapatanarii sau a orgoliului !
Toti avem nevoie de persoane in viata noastra bune sau rele , incapatanate sau binevoitoare, diferite de noi sau cu aceleasi vise , care ne respecta sau nu, care ne ajuta sau ne pun piedica....de la fiecare invatam ceva care ne construieste caracterul , care ne face sa ne dam seama cu ce suntem mai sus sau mai jos fata de ceilalti , ce am putea face sa nu gresim si maine sau peste o saptamana....Nu alunga un om din viata ta doar pentru ca nu crezi ca e compatibil cu tine,cu ce ai fost tu invatat sa faci sau sa gandesti...pentru ca suntem la fel dar in acelasi timp cu totul diferiti... !
Avem nevoie de tradare , incredere , iubire , tristete , dezamagire , bucurie....si sunt sigura ca daca ai sa cauti gasesti asta in fiecare om, chiar si in tine !
Invata sa ierti nu ca sa fii mai bun....invata sa accepti nu ca sa fii mai intelept...invata sa iubesti nu ca sa fii iubit.....invata sa plangi nu ca sa te descarci....invata ce inseamna toate aceste sentimente in primul rand ca traiesti printre oameni....si ca sa ne facem viata mai usoara trebuie sa vedem motive in ceea ce facem noi intai si dupa aceea cum ii afecteaza pe altii.....dupa ce vei invata sa ierti, sa iubesti, sa accepti, sa plangi pentru ca esti doar om fara sa invinovatesti pe altii , dupa aceea vei ajunge sa cunosti intr-adevar intelesul sentimentelor si vei putea intelege ca si tu esti exact la fel ca ei !iar cand va veni momentul sa treci mai departe si sa inchizi ochii in fata greselilor sau pur si simplu in fata lucrurilor pe care crezi tu ca nu sunt asa cum ti le doresti , de fapt te vei ierta pe tine, te vei iubi pe tine, te vei accepta pe tine, vei plange pentu tine....
Cu totii trecem prin aceleasi suferinte sau bucurii numai ca situatiile sunt diferite !
Sa ierti nu e neaparat un sentiment bun dar e unul util daca vrem sa ne eliberam mintea de sentimente negative care ne afecteaza viata chiar daca observam sau nu !
.....Viata e un mare puzzle pe care nimeni niciodata intr-o viata de om nu il va putea dezlega !dar in fiecare zi invatam cum putem ajunge sa-l intelegem !

Toate visele au fata aceleiasi persoane oricat as incerca sa schimb chipul ! ceea ce a lasat in sufletul meu se transforma intr-o poveste...poate e aceasta care o scriu aici sau poate e mai mult decat atat in capul meu !

Astazi m-am hotarat sa ingrop amintirea lui...sa imi cer iertare de la el si sa-l las sa plece din sulfetul meu...din viata mea...din trecutul meu....Astazi...mi-am dat seama ca mi-am creat o viata in capul meu plina de amintirile noastre...si asta trebuie sa se sfarseasca!Am inchis ochii si m-am lasat purtata in unul din numeroasele vise care mi le tot reproduc in capul meu , si am vorbit cu el , i-am spus ca l-am iubit intr-un fel in care el nu a inteles niciodata si ca imi cer scuze ca am incercat atata timp sa il tin in sufletul meu , ca i-am facut rau inconstient....l-am vazut pentru ultima oara prin ochii mei plini de tristete si de dor.....iar el.... ma asculta ....deodata am vazut cum curge o lacrima pe obrazul lui si i-am sarutat-o,urmand ochii ,buzele... pentru ultima oara....l-am strans in brate , i-am soptit ca ii doresc sa fie fericit....si am plecat....am auzit ca m-a strigat dar nu m-am intors , nu mai e nimic de facut decat sa merg mai departe fara a mai incerca sa tin vie amintirea lui. Poate totul a fost doar in imaginatia mea...sau poate intr-un fel gandurile mele ajung la el.....dar pentru mine a fost mai mult decat un vis...! Trebuie sa las loc altor iubiri ...altor amintiri...pentru ca a lui, ocupa tot spatiul din inima mea...acum sunt pregatita sa primesc pe altcineva.....Trecutul daca nu poate fi uitat trebuie sa gasim o cale sa nu traim cu el in prezent ...iar pentru mine o clipa de nebunie a fost solutia, si pana la urma ce insemana sa mai pun inca o clipa la lunile intregi de nebunie din trecut!!?

dependenta...

   

   Imi aduc aminte cand m-am hotarat sa spun adevarul despre viata....sa spun ce simt cand sunt trista, sa spun ce gandesc cand sufar ....sa va explic durerea si partea neagra a unui suflet...poate chiar al vostru... !
E o poveste ...de fapt aceasta povestea e ...viata....o viata pe care multi o traim dar putini o intelegem, cateodata ma gandesc cum traim intr-o lume care nu poate fi explicata, care e plina de intrebari fara raspunsuri.....
   Cand ma gandesc la fericire ma gandesc la un vis...cand ma gandesc la un vis ma gandesc la ceva ireal...desi toti credem ca fericirea exista suntem constienti ca poate nu o vom gasi niciodata.....dar mereu cautam.....iar cautarea ne oboseste si cadem in depresie....intr-o depresie din care reusim sa iesim sau ramanem ani intregi langa ea, asa cum am fost eu !  Un drogat mereu va spune ca se poate vindeca singur...cu totii stim ca nu va putea....un om puternic mereu va spune ca poate sa lupte singur...nu va putea....un suflet care iubeste si e ranit jura ca nu va mai fi niciodata atat de naiv...dar e imposibil.....mereu trebuie sa existe cineva sa te prinda cand cazi...sa te ridice cand tu singur nu poti.....eu inca astept acea persoana...si asta inseamna ca sunt dependenta....sangele meu nu cere atata nicotina cat cere iubire.....si sa fiu sincera organismul imi cere o tigara in fiecare ora , iar lipsa dragostei o simt in fiecare minut !
 Viata nu e numai in mainile noastre e si in mainile oamenilor din jur...ei au puterea sa ne ofere stabilitate, sanse....ca noi sa ne putem simti mai bine si sa adoram viata......in noi sta puterea sa facem alegerile, sa acordam sansele...sa luam decziile care ne fac fericiti....accepta ajutor chiar daca va fi urmat de consecinte...tot universul colaboreaza la viata ta...nu esti singur.... !

Viata e o curva...

Dar si asta poate fi minunata uneori! Sunt dezamagita si intr-un fel am inceput sa ma obisnuiesc cu tot ce sa intampla in jurul meu....sunt aproape de nepasare si traiesc intr-o lume pe care mi-am construit-o doar in imaginatia mea....sunt rece...si cateodata ma intreb de ce  ne acceptam viata asa cum e....am multa putere sa lupt dar cateodata parca nu am deloc... si nu pentru ca sufar, ci pentru ca ma gandesc ca nu merita nimic sa ma macin. Incerc sa dau totul din mine si sa fac lucrurile cum trebuie, dar nu stiu cum sa le fac.....si daca le las de la sine asta inseamna ca nu mai lupt......imi e greu sa mai cred in vise chiar daca ma mint ca o fac....si chiar daca in momentul asta visele sunt cele mai reale intamplari din viata mea ..
...E liniste, iar eu am energie in mine sa ma duc sa construiesc castele si sa numar stelele de pe cer......dar din pacate nu am materiale sa construiesc castelele si nu pot nici stelele sa le numar.....e inourat,intunecat si totul e sinistru, dar asta nu mai ma deranjeaza...nu mai plang...nu mai rad din inima.....nu mai sunt eu......mai am amintiri din ce am fost.....mai am o masca din ce am fost.......mai am un vis, doua din ce a ramas. Nu trebuie sa  intelegeti ce scriu,trebuie sa ma simtiti.
        Inchid ochii si totul se invarte in jurul meu.....nu pentru ca sunt ametita ci pentru ca planeta e rotunda.....si toate lucrurile ajung de unde au plecat......roata se intoarce mereu......cateodata facand lucruri bune, altadata se strica si nu se mai intoarce la timp..... nu sunt numai eu care trec prin ce va scriu sunt atatia, dar nu au curajul sa puna cuvintele pe hartie.....nu sunt speciala....sunt ca oricare dintre voi, un om de rand traind intr-o societate formata sa ne faca sa luptam pentru bani ca sa supravietuim, si sa acceptam orice firmitura care ne face sa zambim. Am fost jignita...am suferit....am plans.....am dus lipsa banilor si inca o duc......imi este dor....imi este rece.....sunt singura.....lupt ....astept.......si....iar astept....asa sunteti sau ati fost si voi.......si e fiecare dintre noi....te nasti....muncesti....si mori....astea sunt cele 3 lucruri de baza in viata.....unii poate mai au norocul sa zambeasca.....
...inveti mult din greseli si poate pe moment nu iti dai seama cat de puternica te fac.....toti avem un tel....fiecare despartire e dintr-un motiv...fiecare om care apare in viata ta e o sansa.....viata ne ofera multe dar ne ia si ce avem nevoie.....trebuie sa stii ce sa alegi si sa inveti cum sa pastrezi...noi ..eu ..sunt poate prea tanara si nu am invatat cum sa pastrez inca...dar cred ca asta e problema, inveti prea tarziu......viata ne da sansa sa le facem pe toate....dar noi realizam prea tarziu ce sa facem....nu mai imi pasa atat de mult....nimic nu mai conteaza......ce se intampla se intampla...si ce va fi va fi, este ceea ce este....eu nu pot schimba nimic...aici traim noi......
....Ne dam seama prea tarziu ca nu luptam pentru noi ci luptam pentru cei din jurul nostru.....si cand vrem sa avem curajul sa luptam pentru noi ranim lumea care ne inconjoara.....toti jucam teatru in viata asta pentru binele sau raul altora. Nu suntem sinceri...daca ne mintim pe noi insine de ce nu ne-ar minti si altii pe noi....cuvintele nu isi mai au rostul si faptele nici atat daca sunt doar un rol interpretat intr-un minut......nu mai stii in cine sa crezi si cine te va ajuta sa pasesti pe cealalta treapta...sau daca trebuie sa sari singura sa ajungi acolo.....exista in fiecare din viata noastra un om...o usa...care iti arata iesirea...nimeni nu iese cand trebuie, toti asteptam sa dam sanse ...sa speram....nu poti spera in miciuni...nici in lucruri care nu le va face nimeni pe acest pamant pentru ca nu avem capacitatea mintala sa le facem la momentul potrivit....

....Din punctul meu de vedere trebuie sa te tii pe picioarele tale si sa faci ce simti atata timp cat poti ...nimeni nu te opreste...sa fii tu.....sa ai o personalitate si sa te faci acceptata de lumea din jurul tau asa cum esti...nimeni nu te poate iubi daca nu stie intradevar cine esti......si poate nimeni nu va sti nicodata cine suntem!
Intr-o zi poate va fi altfel...si poate imi voi schimba parerea despre viata......si poate si tu.....poate toata singuratatea pe care o simtim acum se va transforma in zambete.....sau acest "  poate " e iarasi doar in imaginatia noastra.....si mi-am dat seama ca nu timpul, iubirea, fericirea...sunt atat de importante in viata.....ceea ce e mai important in viata e « rabdarea »...trebuie sa inveti sa astepti mereu......si sa fii multumit cu ceea ce ai pe moment.........toate la timplul lor....

depresie.....

Ca sa stim ce suntem in prezent trebuie sa stim ce am fost in trecut...voi posta unele randuri din ce am scris pana acum, si usor voi ajunge la ceea ce simt in prezent....cu totii iubim, suferim ,eu am simtit ca am facut-o mai mult ca altii....iar tot ce am scris poate e prea deprimant dar din pacate adevarat!
In vara anului 2007 am fost in Grecia, am vrut sa scap o perioada de tot ce se intampla …imi vine in minte imaginea marii….a valurilor care ma strigau inspre ele…pasii in nisip care se scufundau ca intr-o mlastina…dar rasuflarea lui,  privirea lui imi dadea speranta….nu mai ma gandeam la el ca la un iubit ,nici acum nu o fac ..el pentru mine e ca un zeu care mi-a furat inima si gandurile , ceva de neatins ,pentru mine nu mai exista persoana lui , ci doar sufletul , aura , viata, zambetul…..si aici am sa scriu niste ganduri de ale mele din momentul in care eram acolo pe plaja seara, singura departe de tot… :’’Apune soarele si imi vine in minte tot timpul pe care l-am petrecut in viata mea iubind…as putea spune ca tot ce imi aduc aminte din trecut este iubirea. Acest sentiment mi-a marcat copilaria, adolescenta…inca mai am de trait…sau poate nu ...dar pot sa spun ca in momentul acesta am indeplinit unul din motivele pentru care ne-a lasat Dumnezeu pe pamant…am iubit si am fost iubita…am suferit si am fost fericita...am cunoscut lumina si intunericul din sufletul unui om…din sufletul meu. Ne intrebam de ce iubim barbatii, cand ei nu merita sa fie iubiti…pentru ca niciodata nu am gasi acea mangaiere , acea privire, acele maini puternice, nicaieri in aceasta lume, dar merita sa ne sfasiem sufletul pt aceste sentimente ?Noi femeile am ajuns sa ne renegam iubirea tocmai din pricina suferintei…din cauza indiferentei si jocurilor barbatilor ce cred ca trebuie sa aiba alaturi o femeie doar pentru sex...… rareori pentru dragoste..Si aici vreau sa reamintesc niste vorbe spuse de un autor cunoscut :’facem dragoste cu mintea unei femei dar iubim cu mintea unui copil’; Totul e frumos pana in momentul cand corpul tau nu mai poate sa-i satisfaca nevoile atunci uita de tot si cauta in alta parte ce ai putut tu sa-i oferi odata…poate sunt prea dureroase si grele aceste cuvinte pe care le scriu dar suferinta mi-a ajuns pana la ultimul os al corpului meu…nu e o durere fizica, as putea spune psihica si sufleteasca, de care nu poti scapa cu nici un medicament…e ceva monoton….te vei elibera partial de o iubire numai atunci cand vei intalni alta noua !
....Sunt in fata marii si gandurile mele zboara departe…Oare daca as intra in mare, mi-ar spala valurile toata durerea? toata mizeria pe care o simt in suflet ? totul e tulbure,marea insasi e…imi e frica sa o iau intr-o directie gresita, imi e frica sa pasesc si sa nu ma  adancesc intr-o mlastina din care nu mai pot iesi…privesc in jur si nu vad pe nimeni sa ma salveze, doar cateva suflete care in momentul acesta le vad si pe ele ranite…ratacite...privesc in departare..totul e negru si intunecat…intr-un fel sau altul ma vad levitand asupra apei pana in acel intuneric care ma cheama spre el, dar creierul imi mai cere o sansa…iar inima imi cere sa o duc acolo unde isi poate exprima durerea …in noapte ,in intuneric..departe de lumina ….sunt intr-un moment in care viata nu imi ofera prea multe…am invatat sa traiesc cu neajunsuri, dar nu am invatat sa traiesc fara iubire, fara ca inima mea sa pulseze sange imbibat in dragoste. Imi e greu sa respir aerul curat ce ma inconjoara fara ca sa simt acea durere in piept pe care fiecare om o simte intr-o zi…numai ca acea durere e vie in corpul meu de foarte mult timp…parca ,daca ar fi dupa mine, un semn din nastere cu care voi trai cate zile voi mai fi pe pamant….stiu ca exist !!dar nu ma simt, nu ma vede nimeni, nu ma ajuta, nu ma ia de mana mangaindu-mi suav fata spunandu-mi ca totul va fi bine…Ma uit spre cer si astept un semn…dar nu stiu ce ??…poate un semn pentru a-mi arata ca exista cineva acolo sus care are grija de mine, care imi va da puterea sa reusesc…

inceput...

Astazi,m-am hotarat sa incep sa impartasesc gandurile mele tuturor celor ce vor sa le citeasca...Ce voi scrie in urmatoarele zile sunt sentimente sau situatii pe care cu totii le simtim dar nu avem puterea sa le descifram...sau peste care pur si simplul le trecem cu vederea.Asta am incercat de cand sunt mica,sa caut cuvinte pe care altii nu le gasesc,sa gasesc motive sentimentelor care fac parte deja din trecut!Poate singuratatea m-a facut ca asta sa fie singura mea cale de comunicare cu altii sau doar poate.. simplu motiv ca as vrea gandurile mele sa fie citite de oameni...Nu e o rusine sa aratam ceea ce simtim,ceea ce credem in anumite momente...putem fi deschisi si sinceri pentru a ne intelege unii pe altii si pentru a ne compara gandurile in speranta ca vom intelege mai bine ceea ce simtim!Nu trebuie sa ne ferim de libertatea pe care o avem pentru a ne exprima,nu trebuie sa  fim indiferenti in fata vorbelor altor persoane,cu totii trecem prin aceleasi situatii,sentimente...cu totii incercam sa intelegem aceleasi lucruri.....ce voi scrie va fi viata mea in fata voastra,sau,viata voastra in fata mea!